De-ai fi vazut azi dimineata, marea, in valuri aurii venind la tarm, ai fi inteles de ce mi-e draga iarna, aici - straina fiind - ca intr-un exil. E totul alb, si vezi, numai gandindu-ma la tine, cerul s-a deschis ca o ferestra si a lasat o raza de soare sa auresca uriasele valuri... Asa ceva nu se vede vara, nu valuri, balauri de aur, doamne, mai bine citeste:

De-ai stii cat de frumoasa-i marea
Atunci cand in furtuna ii zambesc
Ai stii ca in iubire departarea
Nimic nu inseamna daca te iubesc...

Of, de-ai vedea
Cum la picioare valuri
Cu coame auri se imblanzesc
De parca ar fi incovoiati balauri
Uimiti
De-a mea privire
Cand iubesc.

De-ai stii, iubite,
Ca de intind o mana
Vazduhul se deschide frematand
De mine indepartand orice furtuna
Cand nebuneste in brate
Umbra ta o strang...

De-ai stii, iubite
Ca te astept cu marea
Cu pescarusii toti printre zapezi
A sfarama in palme departarea
Pentru o vesnicie sa ma vezi...

Nu-s intr-o forma prea buna azi... dar Marea e fantastica, Marea Neagra este aurie, ninge, e viscol, sunt valuri uriase, dar din cand in cand soarele scoate capul dintre nori si poleieste totul in aur... Ma simt atat de bine, si visez cai verzi ... adica sa vina primavara, sa ma pot duce la munte sa-mi iau portia de clorofila...