Sunetul
încremenit
și-a pierdut culoarea
și-a rămas ca o pată,
de nor,
pe tâmple.

Se trimiteau ultimele aplauze,
Ultimele pălmi chemau mai dinaintele degete,
Ultimul anotimp,
Măcar primul timp.
Vroiau să-l audă pe surd,
Să-l vadă pe orb.

Dezbrăcat de muzică,
Plin de sentiment,
Mai presus de orice închipuire,
El
Ne-a împins către colțurile neputinței noastre,
Ne-a dat o nouă șansă,
Ne-a împovarat și mai tare,
Ne-a cercetat și, în final,
Ne-a dăruit o câtime din
El
fiecăruia.