Din prima zi în care am vizitat site-ul poezie.ro acesta a fost pentru mine un labirint. Un labirint născut din texte, gânduri, oameni și pseudonime. Astăzi, agonia.net e unul și mai adânc. Am intrat pe site după o lungă absență și m-am rătăcit. E bine, asta. Din când în când avem nevoie să ne rătăcim, să ne pierdem, să ne căutăm un drum, să învățăm o hartă nouă.

Am în buzunar o nouă grămăjoară de pietricele. Le voi lăsa să cadă în urma mea din pumn. Ãsta e și destinul gândurilor, nu? Să se piardă, să se împiedice cineva în ele, să fie mutate, să fie întoarse pe toate părțile, să te întorci la ele schimbat.

Să îți găsești drumul cu ajutorul lor.

Destin de pilitură de fier în preajma tablei magnetice de șah.

M-am întors, mă întorc.