Hai să ne spânzurăm cu toată iubirea din noi,
legănați de vânt , zâmbind, vom fi două flori de cais.
Vom fi muți ca singurătatea din pietre.
Și... dacă ți-aș tăia brațele-n gând,
vei fi tu Venus, ... vei fi doar a mea?
De voi rămâne cândva fără de iubirea ta roz
fantomele mâinilor tale vor fi crucea
pe care-mi voi răstigni sufletul gol.
Degetele tale vor mângâia amar, frunză moartă-n ploile reci,
pentru ultima dată inima mea țintuind-o de-un val alb.
Vom fi două picături de rouă
parfum de crini ce îmbată totul în jur.