când pe masă cade mâna
lângă tâmpla ce-a căzut,
ce-a fost nebuie goală,
ce-a fost lumea a trecut

ca o batere de aripi
în cădere închide-un cerc
mult prea larg pe din-afară
înăuntru mult prea sterp

ce vreau eu nu este lumea
ce vrea lumea nu sunt eu,
draga mea mult prea curată
ce mi te-a dat dumnezeu

m-ai trecut ape, prăpăstii
pod de carne te-ai făcut -
în zadar - în astă lume
eu o iau de la-nceput

oamenii sunt Poezie!
poate că nu-s rima ta,
dacă sunt și-n alte ceruri
într-o zi ne vom vedea

eu, ducând cu mine brațe
mult prea grele, mult prea reci
tu, ținându-mă de ele
peste rele să mă treci...