Începusem iubirea într-o moarte
atunci nu știam; cineva număra clipele cu o numărătoare inversă
greșea și ne era tot mai frig
din ochii lui verzi se adăpau lupii și toate celelalte fiare sălbatice
noaptea reușeam să-l întregesc în vis
avea gene prelungi și-mi zâmbea mereu ca dintr-o fotografie cu morți dragi
atunci nu știam; îi împleteam zale pe piept
din gândurile mele albastre îi făceam un cer adevărat
apoi i-l cerneam până rămâneam singuri
într-o zi au venit apele
deodată rămași fără maluri am început să cântăm
atunci nu știam; fără să vrem chemam ploile
acestea erau doar lacrimile de dinaintea tăcerii

începusem iubirea într-o moarte
cred că mai am o fotografie cu zâmbetul lui pe undeva
atunci nu știam.