Cativa cititori(critici), găsind o lacrimă de dor a unei debutatnte, s-au năpustit ca ulii asupra ei...
Că n-are talent, că de ce o găzduieste gazeta, că e patetică... Si ea, era doar o Poezie, fata, nu scriitura ei...
Abia innmugurea, abia făcea ochi in literatură... Găsise o comoară - Dorul, Dragostea si Visul... diamante neslefuite...dar totusi cele mai pretioase diamante...
Si uite, cred că mi-a venit o idee năstrusnică... adică: fetele frumoase să fie toate considerate poeme in lut, insufletite de Dor, de Dragoste si Vis! Si, uneori, bărbatii, să le permită acestor poeme - femei (fete) să le spună si lor - misoginilor egoisti, că Dumnezeu a făcut si femeia, tocmai pentru a umple lumea de Poezie, de Dor, de Dragoste si de Vis...
Nu-mi cereti numele fetei, e o Poezie fără nume, o stea ca toate stelele - ce sigur va străluci candva pe bolta literaturii lirice... si e atat de frumoasă...