Ce-i vesnicia?


Ma-ntrebi ce-i vesnicia? E traiul nesfarsit
A celor ce in dreapta credinta au murit,
E fericirea celor ce-n Raiul desfatarii
Primesc cununa pentru virtutea infranarii.

Aici nu e durere, nici plans, nici intristare,
si orice suferinta si grija-aici dispare;
E cantec, armonie, e PACE si IUBIRE
A celor ce-au murit crezand in NEMURIRE.

Ma-ntrebi ce-i vesnicia? E Patria cereasca
Gatita celor care-au stiut sa se smereasca
si care in lumina se bucura nespus,
Cu-Apostoli, Sfinti si ingeri, cu Domnul Iisus!

E-mparatia unde-n lumina ne-nserata
in stralucire, Sfanta Treime se arata
si unde Serafimii si Heruvimii canta
Slavind cu osanale Dumnezeirea Sfanta.

Iar pe un tron de slava sta Maica Preacurata
Ce pentru toti cu lacrimi e-n ruga ne-ncetata,
Cerand la Domnul mila, iertare pentru noi
Cand suntem in primejdii, necazuri si nevoi,

Ma-ntrebi cei vesnicia? E trai fara durere
A celor ce-au crezut in Sfanta inviere,
si au avut in viata netarmuritul dor
De-a fi in Rai de-apururi cu-al lor Mantuitor.

Ma-ntrebi cei vesnicia? E chinul nesfarsit
A celor ce-n pacate si patimi au trait ;
E groaznica vapaie, e focul arzator
si scrasnetul din dinti, e plans sfasietor;

Cumplitul intuneric, e spaima, e durere,
si gemetele celor lipsiti de mangaiere;
E crunta suferinta a celor pedepsiti
De-ntunecatii demoni sa fie chinuiti.

Ma-ntrebi ce-i vesnicia? E vaietul amar
A celor ce-au trait viata in zadar,
Pe lume neavand decat un singur gand:
Viata sa-si petreaca avere adunand;

Fara sa aiba mila si de sarmanii, care,
Mor chinuiti de foame, de frig, de intristare.
Aici e deznadejde, orice speranta piere,
si nimeni nu le-aduce un strop de mangaiere.

E-amarnicul regret al mamei ucigase
Ce-n pantece-a curmat fiintele gingase
si-acum in zadar cu bratele intinse
Cere-ndurare pentru vietile lor stinse.

E tipat de durere, e plans hohotitor,
Dup-al Dumnezeirii pe veci pierdut izvor
E arsita grozava, e chinul nesfarsit
De unde nu-i scapare si nu are finit.

E apa inghetata, e foc mistuitor,
Neadormitul vierme, cumplit, chinuitor,
E temnita adanca a iadului din care
Cei osanditi in ea pe veci nu au scapare.

Aceasta-i vesnicia ; depinde ce alegi:
Daca pe calea stramta, cu lipsuri vrei sa mergi,
Cu post, cu priveghere, cu rugi, cu nevointa
Cu dragoste arzanda de Domnul, cu credinta,

Iertand orice greseala, facand in jur doar bine,
si ingrijind de ceilalti mai mult decat de tine,
Crescandu-ti fii si fiice in teama de pacat
si de la Sfanta Slujba, nelipsind niciodat;

Daca in viata crucea ti-o porti fara cracnire,
Gandind c-a ei rasplata e zbor spre nemurire,
O sa ajungi astfel in Raiul cel de Sus
Unde vei fi de-apururi cu Domnul Iisus.

Dar de alegi in viata calea cea mai usoara,
Ce-i plina de placeri, dar sufletul omoara,
Traind in nepasare, pacatuind mereu,
si poate cu trufie, negand pe Dumnezeu;

Atunci cand coasa mortii iti va curma viata
Zadarnic tu la vami iti vei ascunde fata,
Caci Domnul Iisus va fi ne-ndurator
si vei fi aruncat in focul arzator.

Deci, cat mai esti in viata, tu nu mai ezita
Ci chiar de azi lucreaza la mantuirea ta,
Pe Sfanta Preacurata rugand sa mijloceasca
La Domnul, ca sa-jungi in Patria cereasca!