Am primit de la un coleg de munca un dar nepretuit, un CD cu muzica lui Pavel Stratan si cateva melodii ale Tatianei Stepa...
Si ce acasă mă simt cu acest Pavel Stratan, ce bine imi e la drum cu vocea lui, ce bine imi e că pe CD-ul acesta e vecin cu Tatiana Stepa, o altă iubire a mea... Doamne ce-mi place fonic limba romană a acestui moldovean... ca păsările ceriului mă simt in versurile domniei sale...
Si n-am să trec Prutul, n-am cum, depărtările mă omoară, micile mele mari complexe probleme mă tin aici...dar inima mea, cred că e de mult călătoare in Moldova ceia, despre care stiu atat de putin..nimic pipăit cu ochii, nimic olfactiv... eu am aflat de Moldova abia după 1989. Rusine să-mi fie, stiam că dincolo de Prut incepe URSS... si in afra de cultura acestui urias colos n-am cunoscut nimic... nici geografic, nici istoric, nici politic... nu mă interesau amănuntele, e drept ca nici oamenii mari din preajma mea nu s-au inghesuit să-mi povesteasca adevărul omenesc, limba romană de dincolo de Prut... Invătam limba rusă cu intermitente, faceam matematică in orele de rusă, stiam insă alfabetul rusesc... si intr-o seară am prins la televizor o emisiune in care literele chirilice ascundeau limba romana...
Leonida Lari si Grigore Vieru, mi-au vorbit abia după 1989 prin aparitiile lor la televizor despre povestea Moldovei. Si acesta e primul motiv pentru care i-am indrăgit, si abia apoi specificul limbii pe care o vorbesc toti cei care trăiesc dincolo de Prut... Dincolo de dincolo, pentru mine Moldova este o tara de poveste, dureroasa noastră poveste... Am in casă vocea lui Pavel Stratan, dar de ziua arhanghelilor durerii, asa cum imi numesc eu sfintii pe care i-am simtit de cand mă stiu pe umeri... Acum Tatiana va "pune foc iubirii de lut"... si doamne ce dor imi este să aflu că se simte bine... că a păcălit boala aia care ii venise ca o hoată in vizită...