Si ce mai faci pe acolo pe unde ochii pasilor mei nu mai ajung? Ce flori te plang? Ce liniste alene iti spune peste clipe: Iubite, nu te teme intre micile si marile probleme? Ce umbră albastră iti intră noaptea pe ferestră si-ti vine, cuminte să se aseze printre cărti, să-ti mangăie cu dorul de lacrimă, acele zări senine -in care, amintirile numerotate par anonime disperate? Si ce mai faci, cand toate impotrivă - in larg de amar tin, iată - Corabia Iubirii in derivă? Ce liniste ascunzi cand peste veac strigătul tău de ajutor il simt vibrand cosmar de felinar?
Trezeste-te, deschide larg cărare, pe masă zac inchisă intr-o scrisoare...