Ai venit linga mine usor si ti-am simtit prezenta ca o bataie fina de aripi. Stiam ca esti acolo chiar daca nu te vedeam . Am stat asa minute intregi , asteptind un gest de-al tau. Ti-am simtit mina calda pe frunte si am tremurat de emotie , gindindu-ma la ce avea sa urmeze. Lumina slaba a luminarii inventa mereu noi jocuri , dind incaperii un aer misterios si calm. Se zareau pe pereti umbre si lumini contopindu-se la un momentdat intr-o imbratisare calda.
Ai inceput sa ma saruti usor si in acel moment am uitat de ce eram suparati. Imi era asa dor de tine! Stiu ca simteai si tu la fel . Am vazut acest lucru in privirea ta. Nu a fost nevoie sa-mi spui. Obosita, lumina s-a dus la culcare. Nu mai avea putere sa continuie jocul. Dar noi da...
Dupa un timp am adormit amindoi imbratisati si astfel ne-a gasit lumina zilei dar nu ne-a deranjat. I-a soptit luminarea ca ne-am impacat...
La rindul ei, topita de caldura dar multumita ca a fost martora la impacarea noastra, s-a dus si ea sa se odihneasca.
In lumina zilei parea o ruina dar ea stia ca in scurta ei viata luminase intr-un moment fericit. A adormit cu gindul ca a fost o noapte de neuitat...