RAIUL FERICIRII NIMÃNUI

Am întâlnit pe stradă toți nebunii:
Aveau un singur chip de vagabond,
Și înfloreau în mintea lor petunii
ieșite la plimbare dintr-un rond -

Eu miluiam nebunul cu privirea,
dar el cerea bancnote și monezi
cu care să-și răscumpere iar firea
cea rătăcită-n floare, în livezi -

i-am spus chiar "Doamne-ajută", "Doamne-ajută,
așa voiam și eu să vă răspund..."
și a plecat pe stradă ca o ciută
vânată de fantasmele din gând -

și toți nebunii au avut de-o pâine,
sătui, pot să colinde iar, hai-hui,
cu Dumnezeu de mână, până mâine
în Raiul fericirii nimănui...