Suflet închis, claustrofob,
Inimă grea, făcută zob,
Le-am așternut, dar tu le-ai răscolit,
Nu te mai vreau.

Am căutat ca emigrant
Pustiul gri în chip de-amant;
Visam atunci dragoste-n doi, acum
Nu te mai vreau.

M-ai năpădit cu gânduri reci,
Lumina ta s-a stins pe veci;
Sărut bonav trimit în visul fad...
Nu te mai vreau.

Un liliac izbește-n orb
Durerea mea suflată colb
S-a risipit, tristele lacrimi mor...
Nu te mai vreau.

Luna n-apare-n noaptea mea,
Ninge și-i ger și nici o stea;
Nici chinul ce plutește-n foc de iad
Nu te mai vrea.

Mi-ai răscolit dragostea-n doi
Acum trimisă-n visul fad
Iar lacrimi risipite mor
ÃŽn foc de iad.