Sub o mantie a zâmbetului de gheață
Gândim poate că ploaia chiar există.
Ne închidem într-o frunză veștejită
Care se rupe prea repede...
Ascultăm plânsetul cerului
Și uităm de lacrimile soarelui.
Ardem clipa sub dragostea picăturii
Și totdeauna viața va rămâne
O picătură de ploaie
Arsă de raza unui soare mult prea rău...