E liniște afară
și plouă.

Plouă cu gânduri,
priviri,
imagini umede,
triste
și strânse de frig.

La geam
mă încălzesc sub o coajă
de clipă.

Privesc.

Mă răsfăț jucăuș
în stropii ce cad
și mă îmbie
ca un foșnet de plumb.

Pe malul uitat
în tăcere
cu flori tremurate sub stropi,
îmi mângâie ochii culoarea
și timpul pare
că-i mort.

Cobor undeva.
Parcă-n mine
mă așteaptă un vis încălzit.

Mă întind
peste șopotul ploii
și adorm
liniștit.