ești maestrul unui alt fel de a spune nu
mă umpli cu plânsetul tău întrețesut cu liniște
mi-am amintit că nu am adus carafa în casă
apa se risipește în voie peste podețul de pământ
și încă ni-i sete, ni-i atât de sete
încât vom bea culorile pe rând
una câte una
după gust
după formă
pe vârfuri
pe ascuțite
prin buricele degetelor
prin colțurile ochilor
până când?!

până când?!
pâna când inorogul va apărea din nou
pâna când ne vom trezi împăcați
fericiți că ne-am transformat în curcubeu