din cand in cand ma ridicam din pat si stergeam ferestrele
noaptea lasase urme
iarna lasase urme
lumea parea departe

si cu toate acestea ei nu se lasau batuti desi ii alungasem cu pietre ridicasem garduri
noi va aducem lumina adevarul painea si aurul

nu sunteti de loc ascultatori, le spuneam,
noi vrem doar sa ne lafaim in corpurile noastre latite
neclare nepoleite nedaruite

tot din cand in cand mai primeam cate o lovitura, schelalaiam, o luam la goana toti
in directii diferite apoi
ne lingeam ranile
as fi vrut sa fie sange sa curga
nu erau decat cuvinte
scurse de vlaga

sentimentele se invarteau de atunci in cerc