Ce importanță are că nu suntem aceiași?!?
Rămâne locul care ne va-ntâlni mereu,
Vom rătăci prin viață corect sau la-ntâmplare
Și vom vedea la urmă ce-o vrea și Dumnezeu.

Vorbesc cu ei de tine, cuvintele-s neutre
Și mă forțez să pară că nu mai simt nimic,
Dar, din cenușa noastră, ascunsă în decenii,
Ce m-ar putea convinge să vreau să mă ridic?!?

Străin îi las să creadă că-mi ești de multă vreme,
Minciuna mea se-ascunde sub tonele de fard,
Dar ochii-mi îți duc dorul, te caută și-n umbre
Și plâng fără suspine de-ți trec pe lângă gard.

Tu ai plecat pe drumul cu prea puține-ntoarceri,
Să nu îți ies în cale cumva, accidental,
Rămân să duc în spate întreaga amintire
Crezând că văd în toate un cât de mic semnal.

Dar n-are importanță că nu suntem aceiași
Sau câtă-nstrăinare trăim, îmbătrânind,
Mă-ntorc mereu la locul cu semne de-ntrebare
Scriind scenarii-n minte cum că vei fi venind.