Străvezie noapte îmi apare
Într-un cer al gândului culcat de mult
Pe o mână galbenă de atâta bătaie a vieții.
Scutur un covor plin de scame negre
Și creez o ninsoare de foc al morții.
Dulci stele îmi fac cu mâna
De pe un cer supărat pe un soare
Ce-l amăgește cu nopțile...
Amară atingere a frigului pe un braț bătut
Stoarce vlaga unei ființe aruncate
La o margine de drum martor al unei vechi treceri...
Căutăm ca orbii în noapte o iubire moartă
Și sperăm înfășurați în naivitate
Un susur mai dulce.... nu există.