Eu simt zvâcniri scurte între gânduri aiurite
și-mi amintesc cum sforăiai încet lângă mine
și cum visam înlănțuită de brațele-ți obosite
de spasme reci și contracții adânci, libertine.

Și vreau să-mi răsucesc provocator retina
spre visul tău de somn adânc, să-ți cânt tăcut
vise fierbinți și piele rece spulberată, plină
pe trupul cald, ce a încremenit satisfăcut.

În somnul tău profund doar eu respir în șoaptă
și iartă-mi gândul, căci se-aude mult prea tare,
a te trezi ar fi crima proscrisă ce nu mai așteaptă
sărutul dăruit drept resemnat semn de iertare.