te aștept nu ca până acum
fără să te aștept te aștept
mantoul sonor foșnește descheiat
la umerii de împrumut
contrastul e evident
mai ales când intră în joc ploaia
și bumerangul atinge semințele în
plin câmp
și nimb
atunci sunt toată a ta
dezlipită de retina cerului
un stânjenel capitonat între florile igluului
topit
spulberat
sub ceasurile decupate în grabă
am ales să mă îmbrac așa cum mi-ai zis
adică așa cum scriu
un pic bizar
un pic absent
când ai să mă confunzi
cu foaia șifonată a ierbii
să știi că te aștept

primăvară