Rememorez crampee ale pietrei sfaramate
Cristale de izvor inmugurit adunate in timp
Mor in suflet ecourile clipei redundante
In care eu,cenusa pot sa fiu umbrind nisip.

Alei care nu se ofilesc n-am trait niciodata
Doar cetati vulnerabile alaptate matern.
As vrea sa am o inima la rascruce de gheata
Intr-un anotimp suspendat intre mare si cer.

Am reinventat fisura in floarea de iris
Si visul cenusii padure arzand.
Am sunet, am ochi, am cuvant pentru toate,
Ce imi lipseste e timpul in clepsidra curgand.