Cand anii trec,sa nu-i aduni,
ascunde tremurul din glas,
aseaza-te printre strabuni
si pune-o floare intru-un vas.

Presara versul inteles,
peste rana care geme
in jalea care a ales
cai fara noroc,in vreme.

Sa faci in doina adapost,
sa nu astepti fiii la geamuri,
plecati sa caute un rost,
in lume,printre alte ramuri.

Ramai langa al mamei san
si te ridica demn spre stele,
tu nu uita ca esti roman,
trezeste,deci,visele mele.