Când noaptea rece, grea și neagră vine
Și stelele pe boltă stau să cază
Întregul univers parcă vibrează.
Eu mă gândesc atunci, din nou, la tine.

Și nopți întregi, gândind așa, stau trează.
Nu-i nimeni să vorbească iar cu mine
Și mă gândesc, atunci, numai la tine,
Iar luna palidă, pe-un nor, visează.

Se-ascunde după nouri, tristă, luna.
Nu-mi mai arunc-atunci nici o privire
Și-mi însoțește inima-nebuna,
Plecată dup-o tandră amintire,
Un tainic dor ce-o însoțește-ntruna
Și o îndeamn-ades la rătăcire.