Sa nu mai plangi,
In dragoste si-n viciu
Reginele
Nu urcă in brănci
Pe scara de serviciu.





Obraznică
mi-e umbra in oglindă
doar ea iubeste
ea e suferindă!!!

Eu sunt pe aici
numai un fel de martor mut
comerciant
in stare să o vând
ca pe-o papusă
primului venit
in schimbul unui zambet chinuit...

Rămai acolo
umbră suferindă
de azi nici gand
să n-aud de oglindă!

Eu nu-s frumoasa
din cristal, cea rece,
care in zăpezi cu zanele se intrece,
eu nu mă simt
o stranie lumină
si n-am în ochi lacrimi de parafină.

Traiesc
iubesc
si-n focul suferintei
imi sporesc
iubirea
într-un drum spre absolut
ca nu cumva
atunci cand plang
să aflu că de mine m-am pierdut.