Ca un stup al inimilor frânte
noaptea mi-a lovit fereastra
cu pumnul
cu pumnul
plin de scame
și de banii luați pe ochelari de soare.
-Ce vrei? i-am zis.
-Să intru, mi-a zis.
-Nu e aia ușa, mi-am zis și n-am mai apucat să-i zic
că mi-a sugrumat jumătate de răsuflare matinal de verde.

-Și acum? într-un târziu.
-Îmi place să dorm. într-un și mai târziu.