Omul de zăpadă nu știa nimic
Despre cioburile de gheață ale dimineților mele.
Eu aruncam cu bulgării zăpezilor lui,
Și-l admiram îngrijindu-și câmpurile cu bambus
Sau privind cerul culcat în poala ierbii.


Omul de zăpadă nu știa nimic,
Despre stelele care-l vorbesc printre șoapte
Și nici despre zborurile prea aproape de soare,
Ori despre inimi, în general,
El știa doar să se joace.


-You make my heart melt!
A spus ascunzându-se după soare,
ultima dată când l-am văzut.
De-atunci, beau curcubeul culoare după culoare,
Și rătacesc prin oraș,invocând o ninsoare.