SE LASÃ SEARA

Se lasă seara peste cimitir,
ca o faleză de nisip pe scripte,
și vântul învelește în furnir
copacii-oameni adormiți sub cripte -

Se lasă seara, tată, peste noi -
eu - tot mai singur vâsc la o răscruce -
tu - un colind sub cetina de ploi,
veghindu-mi timpul veșted, somnul dulce -

Mi-e dor de viață, de iubirea ta -
copilăria o mai țin în palmă -
la tine-n moarte voi intra cu ea,
la dreapta ta, nepământesc de calmă -

Se lasă seara peste cimitir
și cerul se oprește pe alee,
și ciute iuți, cu glezne de safir,
pasc moartea mea cu zâmbet de femeie...