Să uiți a fi poet când ești și tată,
să fii precum povestea toată,
s-aștepți, să ai răbdare, să privești
cu drag copiii, să-i iubești
și o idee să reții, să te oprești din mers,
privirea lor să-ți țină loc de vers
și să rămâi pe loc deodată
când vii acasă și auzi un glas:
Tată!