sfarsitul noptii
m-a prins pe strada
cand inca beam cu unii.
un fel de prieteni, ceva...
orice cuvant
nu e decat orice cuvant,
nu exista subînteles.
nu exista decat halucinatia clipei
in care te simti viu.
a pleca inseamna
a muri putin.
a muri inseamna a pleca putin.
si tragand adanc
moarte in plamani
zambesc linistit.
n-o sa se termine niciodata.
e vesnica si sublima clipa.
vom insira cuvinte
si ne vom pierde pasii,
ne vom droga si vom iubi curve,
iar intr-un tarziu,
prea devreme,
cand o sa ploua marunt si rece,
intocmai ca in dimineata asta,
iar noi o sa fim mai singuri ca niciodata,
intocmai ca in dimineata asta,
o sa se astearna uitare si praf
peste lumea
in care am tarit candva.