Mereu aceeași poezie, mereu aceeași cântare!
Nu vreau să-ți spun că mi-e bine și nici să spun că mă doare!
Am obosit de vers și de rimă,
Și-aș vrea să scriu despre-o crimă…
De ce “îndrăgostitul” te face să zâmbești
și dacă scriu despre “mort” te-ngrozești?
De ce vă iubiți doar de formă?
De ce trăiți cu jumătăți de normă?
Nu mă-ngrădiți în reguli și norme!
Obiectele diforme au forme?
Pământul de ce se numește “pământ” ?
Roșu e doar o culoare?Albastru e doar un cuvânt?
Lumina-i compusă cum stiți din culoare
Dar ah! Cuvântul lăsați-mi să zboare
Cuvântul, cuvântul, lumina mea!
Căci de-aș orbi am să vă pot vedea!