“Ingerii n-au nevoie de sticlă
pentru a-si alcătui cuvintele”,
mi-a spus copilul blond,
rupând o crengută verde de tei.

Ce sunt îngerii ?-
l-am întrebat zâmbind;

“Ingerii vorbesc în abanosul
cel mai pur, cel mai negru;”
a continuat el
mirosind floarea galbenă.

Ce sunt îngerii ?-
l-am întrebat îngrijorat;

“Îngerii privesc prin Fereastra Pământului
de frică să nu se atingă de sticlă-
a mai spus copilul, suflând
peste floarea galbenă de tei.

Ce sunt îngerii ?-
am strigat…

Dar el nu m-a auzit.
Plecase să spună și altora
Povestea sa cu îngeri.