Cu gandul plin de ura
stau resemnat
si dintre toti si toate
sunt damnat
la unitatea de masura...
Prin timpul ud
ma furisez amarnic
cu toate ca
in scrumul darnic
al vantului batran
din sud
nu recunosc suflarea
cuiva
ce m-ar cunoaste
cat de cat...
Mai stau pe ganduri
si m-astept sa fie
prea frumos
sau,poate,
prea urat
si ura ma cuprinde iar
dar nu urasc din rasputeri
caci dintre multele-mi dureri
una-mi fugi
inspre trecut...
cu trupul ud
si plin de lut
batranele-mi puteri slabesc
pierdute-n noaptea
urii blande
ce spune
totusi,
te iubesc...