Truditori ce nu stiu truda
Si jertfa fara de martiri,
Neobositi cu fata uda,
Se-ascund curioaselor priviri.

Sunt asa-zisii oropsiti,
Epuizati si incercati de soarta;
Se cred prea breji dar asupriti
Si pentru ei odihna-i moarta.

Preocupari mult prea bizare,
Eforturi ce la ras indeamna,
Invidii mari, gesturi barbare,
Oare, acestea munca inseamna?

Constat cu trista-mi veselie
Pe care vrednic o traiesc,
Ca ei nu stiu meserie
Si nici lectii nu doresc.

Sunt cei ce pentru o fapta mica,
Doresc mereu cate-un trofeu;
Sunt amortiti si plini de frica,
In slujba zeului Morfeu.

Se mai opresc din cand in cand,
Din cautarea lor eterna,
Si istoviti adorm in gand,
Ei, somnorosii fara perna!