Ulisse pășea printre vitralii.
Descălecase un cal Troian
Brațele lui desenau culori pe lumina sticlei.
Zidul era preajmă moale, adincă.
Cit pentru scufundarea ploii.
Umbre ciudate dansau in jur
povesti aduse din străbuni.
M-am ghemuit sa fie loc, sa prinzi in privire
arăbescul mișcărilor .
Dansam, nu vorbeam...
Undeva puteam fii și eu.
Intr-o uimire a ta. Intr-o uitare de-a ta.
Cu toate urmele pierdute in lanul de papyrus..
Culorile tale alunecind vălurite spre a-mi hrăni setea.
Cercurile dansului, tot mai aproape, mușcind din mine.
Atingerile, din adincuri, le invăluiam intr-un celofan al zilelor.
Lungă prelungă privire, așternut de ierburi se făcea,
sa fie casă cind ți-e frig
sa fie calauză cind vrei sa regăsesti Ithaka
sa fie pași cind treci prin mine ca prin tine
hai odihnește-te ...