Cuvinte de apă se sparg în valuri,
întinzându-se leneș, pe-ale minții valuri.
Topite de căldură se preling în furtună
atrase de viciul norilor ce tună,
se pierd în vis pe aripi, trist,
învins pare-n amurg suflul de-ametist.
Se pierd în uitare, de zbor ondulat
alături de calea aceluiași vis mat.