Imi curge alb din tine
peste inima, peste rime
si nu e decat o aripa
pana la desfacerea dintr-o data,
am pasii din fiori crescuti
la crucea unde ne-am sadit
impreunarile cu gust de ruga
stii tu, cea mai lunga
care atinge si cer si gol
ca o zicere mare,
Imi curge alb din tine
cu tot cu nuferii diminetilor
in care ne-am crestat lacrimile
cu vazduhul pasarilor timide
si nu mai pot aluneca umbre
asa cum faceam in alte zile
ci-mi topesc extremele
la tine pe rana, sa-ti fie vis
intoarcerea clara,
imi curge alb din tine
si iarasi dor imi vine
sa-ti tes intre cuvinte
albul linistii ce vine .

Arde clipa din lebede line,
cu albul respirat din tine
voi mai trai o viata
retezat lumina
acolo, la tine in tihna
apoi, magie ...