Se rupe tăcerea în liniște cruntă,
prin valuri de ceață, de zori îmbibate.
O scânteie din spectru, insistă s-ascundă
sclipiri din acorduri odată uitate.
Mirate, vestitele nopți pândesc așteptarea
din vechi cochilii, ce și-au pierdut
câe o stea rătăcită. Iar zarea
trezește un nou așternut.