Atât să-mi dai

Atât să-mi dai din toată lumea: rugăciunea.
Să am în gand doar rugăciunea Ta.
Și mintea-mi să repete ce-I vei da,
Și altora, sărmani, să dai minunea.

Eu să mă rog. Să nu mănânc nimic.
Și nici să beau. Și alții să bea apă.
Eu să nu am. Și alții, câte-un pic
Din rugăciune mea, mereu, mereu să aibă.

Căci nu-s destul de rău și păcătos,
Încât să merit apă, somn și hrană,
Când alții mor cu lipsa pân’la os,
Și viața lor e rană după rană?

Atât să-mi dai din toată lumea: rugăciunea.
Și rodul ei, Iisuse, dă-l la altul,
Ce nu ți-a cunoscut nici mila, nici minunea,
Te rog pe Tine, Doamne, prea Înaltul …

Cu ea, nesingur fi-voi și în iad, cu Tine.
Cu ea, primi-vor viață cei ce n-au.
Cu ea din Tine mușc, din Tine beau,
Cu ea, primi-vor frații mei un pic de bine,

Cu ea, din Tine, viață sfântă iau…