Mari absolute dorm in nefiinta, in netacere,
In neliniste, dar dorm.
Corabia trupului nostru nu-si va gasi nici astazi drumul,
Poate nici maine.
Dar ieri, da, ieri, oh, cat de frumos era pustiul linistii…

Nu mai visati, navodul nostru n-o sa mai fie vreodata plin,
Caci pesti nu sunt, iar vremurile s-au schimbat!
E timpul sa mancati lumina, pescarii mei,
E timpul ca din noi sa iasa cel ce va-nghiti si zamisli pamantul,
E timpul ca nebunii sa se-nece,
Iar cerul sa se limpezeasca iar!