Nu mi-e rău ca să-mi fie bine,
Mi-e rău ca să-mi fie și mai rău.
Ca marea cu valuri verzi, înșelătoare,
Nici durerii nu-i poți ghici fundul.

Fac scufundări în durerea pură,
Esență de țipăt și disperare,
Și mă întorc la suprafață vânăt
Ca un scafandru care și-a pierdut
Rezervorul de oxigen.

Mă rog de împăratul peștilor
Să-mi trimită un rechin de treabă
Să-mi taie calea.
***
De ce eu trebuie să intru în acest spital
Și cel care trece acum prin fața lui
Să meargă mai departe?

De ce el să treacă de poartă fără să-i pese
De ce tocmai eu să intru?
De ce nu el, de ce nu altul?
De ce eu?

Întrebări la care nu s-a răspuns încă.