se petrec in lume atatea lucruri,
ne indragostim de atatea ori,
ca nu sunt suficiente pentru comparatii
nici macar o infinitate de flori.

cu creionul vietii scriem intruna,
sunt texte ce-n alti ochi nu au valoare,
si-n inimile nostre construiesc drumuri
de sange, cu o durere mare.

unele vieti sunt palpabile,
altele se citesc doar printre randuri,
dar toate formeaza poezia lumii
cu dureri, fericiri, cu nerostite ganduri.

fiti mai blanzi cu acei care scriu pe situri,
nu stiu nici ei exact ce vor, ce fac,
sunt inchisi in ei insisi si de aceea nu vor sa taca,
si de aceea nici eu nu tac.