pentru tine curge mierea în copastie mai dulce,
pentru mine cade luna ca un clop pe ochii tăi,
eu sunt noaptea, care-ți spune când fug câinii să se culce
pe sub streșinile iernii, când amușinează răi.

pentru tine cade ploaia în decembrie, măruntă,
eu sunt fierul rupt în două care te topește lin,
eu îți fac mătasea neagră, de pe pielea roz, căruntă
și în mine,-n loc de sânge, curge cel mai vechi pelin.

pentru mine cântă lumea, pentru tine plânge ziua
peste umerii de ceară oferiți și-ascunși la timp,
cât să-mi placă să te nărui, cât să-mi placă să zici piua
când mă-nfig ca desfrunzirea ultimului anotimp.

pentru mine fierbe luna, clopul de pe ochii tăi,
să mă vadă-n viață încă, să colind cu câinii răi