Aș vrea suflet de tablă să crească în mine
Să nu simt tăcerile tale bătând la ferestrele mele.

Aș vrea ca privirile mele să curgă-napoi
Să nu văd cuvintele tale
Scrise în limba tăcerii.

Aș vrea să nu pot să aud
Cântecul liniștii tale nescrise
Narcisiene tăceri
Tăind în felii amintirile...

Dar eu nu sunt de tablă
Și nici nu știu a privi înapoi.
Nici să aud uitarea crescând
Eu nu știu și nu vreau!

Am păstrat cel de-al nouălea cer
Trăit în câteva ore de viață
Atât cât i-a fost dat…să existe.
Mai cred în minuni și mai sper…

În lumea din mine mă-ntorc
Și zâmbesc amintirilor albe.

Trecătoare prin drumul tău
m-ai lăsat ca să fiu
chiar dacă eu
Am dorit
Aripă…dintr-un infinit
Ca să-ți fiu

N-am primit.