Lumina pizmașă
înghite din nimic flăcări;
ca o cleopatră ce-n fuga ei felină
înghite moartea,
ca un calcar suflat în albastru ca-n gol, în repede,
se regăsește:
înaltă, aplecată, clătinată și surprinsă
peste dărâmăturile de umbre scârțâitoare de la ușa lui Buddha.
Imense fulgere înfricoșate ce se îneacă
în urlete stinse ale Carului Mare cu un
adio vânt îndelung al vieții și un fior gol care răzbate
șters.
Ploi întâmpină seara încețuită de presimțiri,
iar clipa tristă înaintează în pământ:
adio vânt îndelung al vieții și un fior gol care răzbate
șters.