Eram atât de aproape de tine încât muzica era a mea,
Totul era al nostru.
Eram lângă tine fără să știi, fără să mă bănuiești
Că te cânt și te strig,
Te urmam deja în starea de albastru a veșniciei.
Singur, ceasul bătea de știre
Că te gândesc într-o bucătărie
Cu mult fum și mult vin roșu.
Singur te aud cum visezi noaptea
Monștri și accidente de metrou.
Sunetul sec al bidonului gol
Îmi amintește de starea de a fi a materiei,
Cu totul diferită de starea de a fi a visurilor.
Materia mea, materia noastră,
Cine mai știe.
Mă strigi. Te aud.
Și totul poate că va începe.
Pentru că sfârșitul, înseamnă totul pentru noi.
Ca să vedem începutul.
Cine ești?