Ștrengărește se uita,
De sub blana lui cea creață,
Cum se spală pe lăbuțe,
O pisică șugubeață.

Și se furișă pitit,
Printre tufe asortate,
Cățelușul Aurică
Ce era atent la toate.

Vroia s-o scarme puțin
Pe după urechi pe mâță,
Că-i păpase tot desertul
Ș-avea aere de fâță.

Se gândise să o prindă
Când adoarme pe fereastră,
Dar era prea sus fârtata
Și atârna chiar de glastră.

Dacă o sparge și p-asta
N-o să aibă bună soartă,
Că nu mai calcă prin curte
Ș-o s-aștepte pe la poartă.

Dar acum stătea la soare
Și nu știa ce-o așteaptă,
C-Aurel sări în grabă
Să o prindă și s-o bată.

Dar plecă-nciudat săracu,
Scuipând șaibe și hărtie,
Și ținându-se de falcă.
Mâța avea baterie!