Am luat de suflet o iluzie
fragilă, transparentă,
abia născută.
Cu ea de mână
lumea avea o altă strălucire.
Ea făcea din mine
o femeie aproape frumoasă:
iubeam.

Într-o zi mi-a bătut realitatea la geam
iar tu Iluzie, naivă, i-ai deschis.
Te-ai risipit atunci ca un fum.
Și-n urma ta,
în praful din sufletul meu
a rămas doar o cheiță
fără valoare.
Murisem și eu.