Făurirea iluziei

Lumini în noaptea friguroasă tresar în alergări de vis,
Dau forme ochiului ce cheamă iluzii pure în abis,
Se pierd sub negura iubirii și-a noului imaginar
Descoperind poteci ce scapă momentului rudimentar.

Târziu în noapte, singurătatea cerne sclipiri de-argint,
Pășind frivol spre poarta dulce ce duce spre alint,
Regret apasă pe timpul ce-a trecut și nu mai vine,
Speranțe renasc din farmecul grăbit spre tine