O soapta la poalele muntelui
ramas fara de inaltimi
si fara de zapada:
Iata-mi cadoul adus nemuririi.
Un zambet trist
la portile unui imperiu
crescut in dezolare
si destramat in minciuna:
iata-mi omagiul durerii.
Si iata-mi credinta fada:
Un orb privind pe geam
si ascultand la fulgii de zapada
care plutind pe aer,
unicul lor sunet e cel al plutirii...